Despre sport in general.... si despre viata uneori

Iarna si blanurile
     media: 0.00 din 0 voturi

A trecut aproape un an de cand nu am mai intrat pe acest blog. Uitasem de el. Si cand mi-am reamintit de site mi-am dat seama ca uitasem si parola. Noroc cu intrebarea "ti-ai uitat parola?" Am ramas surprins sa vad ca peste 3000 de oameni au vizitat acest blog. Poate li s-a parut interesant titlul sau poate cele povestite.... Nu conteaza asta.

Conteaza ca timp de aproape un an in medie 10 oameni au vizitat zilnic acest blog. Si ei sunt cei carora continui sa ma adresez. Poate prin intermediul lor informatia se duce mai departe, si mai departe, si apoi si mai departe si ajunge unde trebuie.

E doar o utopie... dar poate cine stie!

Ce m-a facut sa revin pe acest blog? Un filmulet... 8 minute de pelicula... 8 minute de cruzime...

Scenariul este al unui film de mana a treia de la Hollywood numai ca faptele sunt reale... Locul unde are loc actiunea: undeva in Portugalia, insa ar fi putut avea loc oriunde altundeva pe aceasta planeta. Actori: cativa oameni si mii de iepuri. Subiectul: primii ii macelaresc fara remuscari pe ceilalti... Scopul actiunii: satisfacerea unor snobi... Daca nu ati ghicit pana acum, ei bine, da, este vorba despre industria blanurilor si a cruzimii din spatele ei.

Cand eram mic ma uitam la 101 dalmatieni si bateam din palme cand Pongo si Perdita o fentau pe Cruela deVil. Mintea mea de copil nu concepea ca asa ceva s-ar putea intampla si in viata de zi cu zi... Credeam ca blanurile hainelor sunt luate de la animale care au murit de batranete si ma amuzau protestele ecologistilor care aruncau cu vopseluri pe damele imbracate in blanuri luxoase. Am ajuns insa la varsta la care pot intelege.

Ce-i drept a trebuit sa vad cu ochii mei pentru a crede. Am vazut cu ochii mei cum mii de iepurasi sunt crescuti in custi de maxim jumatate de metru.... am vazut cum sunt aruncati ca niste obiecte... am vazut cum sunt injunghiati si cum sunt jupuiti. De ce? Pentru ca undeva, candva, femeile, pentru ca ele sunt in mare parte beneficiarele, sa-si poata ascunde uratimea sufletului in hainuta unui animal.

DIn acest motiv, anual mor in jur de 50 de milioane de animale. Vulpi, nurci, ratoni, iepuri... a caror singura vina e ca Dumnezeu a vrut sa-i protejeze de frig.

Romania nu s-a lasat nici ea mai prejos. Incet, dar sigur, industria blanurilor ia si aici proportii. Deja exista ferme facute special pentru cresterea acestor animale de sacrificiu, iar cifra de afaceri a ajuns la 10 milioane de euro. Ce putem face noi? Poate nimic. Ahtiati dupa blanuri sunt si vor mai fi. Important e sa nu fim noi aceia. Si daca veti vedea urmatoarele filmulete si nu veti simti nevoia sa ii trageti de maneca pe cei care poarta blanuri inseamna ca nimic nu se va schimba. Eu am facut primul pas....


http://www.evz.ro/articole/detalii-articol/825614/E-corect-sa-ucizi-pentru-lux/

http://www.1001romania.ro/index.php?section=sections&city_id=1§ion_id=34&article_id=62045

https://www.secureconnect.at/4pfoten.org/RO/petition/0801/

  postat de danyrom in 2008-10-25 18:40 0 comentarii

Bangladesh ziua 10
     media: 5.00 din 1 vot

Dupa cateva zile in care am relatat despre dezastrul lasat in urma de ciclonul Sidr am revenit pe vaporul BBC. Astfel am avut posibilitatea sa abordez si alte subiecte precum religia sau cultura locala.


http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/11/071122_bangladesh_religie.shtml

  postat de danyrom in 2007-11-27 21:42 1 comentarii

Bangladesh ziua 6
     media: 0.00 din 0 voturi

Ziua a şasea a fost şi prima în care am putut să vedem cu ochii noştri dezastrul provocat de ciclonul Sidr. Imaginile au fost de-a dreptul şocante...

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/11/071118_bangladesh_dupa_ciclon.shtml

  postat de danyrom in 2007-11-27 21:23 0 comentarii

Bangladesh ziua 5
     media: 0.00 din 0 voturi

In aceasta zi am fost informati ca ciclonul Sidr a lovit cu putere regiunea de sud a Bangladeshului. A trebuit sa evacuam vaporul BBC si sa ne adapostim intr-un sat din apropiere. A doua zi se parea ca totul este in ordine, insa mai tarziu aveam sa aflam ca peste 3000 de oameni au murit in timpul furtunii.

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/11/071116_bangladesh_clima.shtml

  postat de danyrom in 2007-11-27 21:15 0 comentarii

Bangladesh ziua intai
     media: 0.00 din 0 voturi

Din cauza unor motive ce tin de estetic mi-am dat seama ca e mai bine sa nu mai copiez articolele pe blog. Nu de alta dar arata foarte inghesuit si foarte greu de citit. In plus pe site sunt si poze. Asa ca o sa postez doar linkurile, iar cei interesati de acest subiect le pot accesa de aici si pot face comentarii pe blog.

http://www.bbc.co.uk/romanian/news/story/2007/11/071112_bangladesh_gange.shtml

  postat de danyrom in 2007-11-27 21:01 0 comentarii

Bangladesh prolog
     media: 2.00 din 1 vot

Timp de două săptămâni am ţinut un jurnal online pe siteul BBC despre călătoria mea în Bangladesh. A fost vorba despre un program al BBC despre schimbările de climă, însă ciclonul Sidr a dat planurile peste cap. M-am gândit că ar fi bine să public acest jurnal şi aici ca să văd ce impact are şi ce ştiu şi ce cred oamenii despre locuitorii din acele zone.

Prima etapă a expediţiei în Bangladesh: o zi în Dhaka


Încă înainte de a pleca spre Bangladesh ştiam că voi ajunge într-o ţară unde sărăcia este la ea acasă şi mă aşteptam să văd lucruri dure.
Însă realitatea a întrecut orice imaginaţie. Încă de la aeroport am simţit în aer miasmele oraşului, o combinaţie între mirosuri de mâncare, gaze de eşapament şi transpiraţie.
Discomfortul olfactiv a fost însă de scurtă durată, întrucât curând atenţia mi-a fost atrasă de agitaţia din jur.
În capitala Banglaedshului, Dhaka, locuiesc aproximativ şapte milioane de oameni, iar în suburbii alte patru milioane, aşa că străzile sunt neîncăpătoare, iar traficul rutier este sub orice critică.
Un drum de câţiva kilometri îl faci în câteva ore şi nu atât din cauza milioanelor de maşini de pe stradă, sau a infrastructurii modeste, ci pentru că regulile de circulaţie sunt inexistente.

Din toate direcţiile apar şoferi nerăbdători, care îţi taie drumul când nici nu te aştepţi şi pentru care semaforul pare a fi doar un stâlp luminat în trei culori.
Cred că acesta este şi motivul din cauza căruia maşinile cu tabla neîndoită sunt atât de rare în Dhaka.
Şi ca şi cum asta nu era de ajuns, în capitală mai există câteva zeci de mii de tuk-tuk-uri, un fel de motociclete acoperite, şi aproximativ 400.000 de ricşe, adică nişte taxiuri cu tracţiune umană.
Acestea din urmă au avantajul că nu poluează, dar blochează şi mai mult traficul, ceea ce face ca maşinile vechi de zeci de ani să producă şi mai multe gaze de eşapament.

Fără să cunosc aceste detalii, m-am aventurat într-o călătorie prin Dhaka.

Pentru 10 dolari un şofer de taxi s-a oferit să-mi facă turul oraşului.
Primul loc pe care m-a dus să-l vizitez a fost portul Sadarghat de pe râul Buriganga.
Din punct de vedere economic aceasta este una din locaţiile cele mai importante ale oraşului, deoarece face legătura nu numai cu restul ţării, ci şi cu alte localităţi importante din sudul Asiei.
Zilnic circa 30.000 de oameni plătesc 2,5 thaka (moneda naţională în Bangladesh; 1$ = 65 thaka) pentru a călători cu feribotul, sau doar pentru a trece cu una din sutele de bărci pe partea cealaltă a râului.
Mi s-a oferit şi mie o astfel de experienţă, dar am fost nevoit să refuz din cauza bărcilor dărăpănate care nu mi-au inspirat încredere.
Vâslaşii deveniseră la un moment dat chiar prea insistenţi şi mi-a fost teamă pentru o clipă că voi fi transportat cu forţa.
Noroc cu şoferul de taxi, care pentru un dolar în plus s-a oferit să-mi fie şi ghid în port şi gardă de corp.
Tot el mi-a împărtăşit şi o parte din secretele portului. Aşa am aflat că pe sub micile poduri de lemn, în căsuţele improvizate de pe mal, sau pur şi simplu în aer liber, trăiesc zeci de oameni.
Pentru a mânca scormonesc prin gunoaie, sau aşteaptă mila semenilor lor. Se spală în apa râului şi probabil tot acolo îşi rezolvă şi necesităţile fiziologice, fiindcă nu am văzut nicio toaletă amenajată în zonă.

În timpul petrecut în port am avut ocazia să observ şi micul comerţ care se desfăşoară în zonă.
Fel de fel de vânzători care îţi oferă fructe şi ceva care seamăna cu halviţa.
Încercând să-mi croiesc drum printre vânzătorii ambulanţi şi roiurile de muşte, m-am decis să urmez sugestia şoferului de a pleca spre o nouă destinaţie: un loc unde, mi-a promis el, voi putea face şi mai multe fotografii interesante.
Pe drum mi-am inchipuit ca vom merge să vizităm un muzeu, sau poate o altă zonă istorică. În schimb am fost condus spre unul din cartierele cele mai sărace din Dhaka.
Imediat am fost înconjurat de o gloată de copii care, am aflat mai târziu, erau entuziasmaţi de prezenţa mea acolo nu pentru că le făceam poze, ci pentru că reprezentam o potenţială sursă de venituri.
Am intrat apoi într-un labirint de străduţe înguste şi am ajuns într-un loc mlăştinos unde casele erau suspendate la câţiva metri deasupra pământului.
Legătura între ele era făcută de nişte poduri de bambus care păreau la fel de fragile ca şi bărcile din port.
Din nou am refuzat să merg mai departe, mai ales că pe porţiuni foarte mari nu exista nici un punct de sprijin. M-am întors şi am pornit-o pe o mică alee de pământ.
Am văzut în ce condiţii mizere locuiesc oamenii de acolo, cum gătesc la nişte plite improvizate şi cum se spală la găleată.
Credeam că mai rău de atât nu se poate, dar la următoarea cotitură am dat nas în nas cu două femei.
Una dintre ele îi dădea la o parte celeilalte şuviţele de păr şi se uita cu foarte mare atenţie.
Eu am nimerit tocmai când femeia care avea această îndeletnicire a scos ceva din părul prietenei şi a strâns cu putere în unghii.
A fost scena care m-a convins că sosise momentul să mă întorc la hotel.
Ajuns acolo am stat aproape o oră cu capul sub duş, găndindu-mă în acelaşi timp că în vreme ce eu revenisem la comfort oamenii pe care-i văzusem în timpul zilei erau sortiţi să petreacă fiecare moment al vieţii în condiţii mizere.

  postat de danyrom in 2007-11-27 20:35 1 comentarii



   
 
 
Powered by www.ablog.ro
X